ilegitimă

ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptăţit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ILEGÍTIM ~ă (~i, ~e) 1) (despre copii) Care este născut în afara căsătoriei. 2) Care nu este legitim; neconfirmat de lege; nelegitim. /<fr. illégitime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].
(Dicţionar de neologisme)

ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)
(Marele dicţionar de neologisme)

ilegítim adj. m. legitim
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ILEGITÍM adj. v. nelegitim.
(Dicţionar de sinonime)