ilic

ILÍC, ilice, s.n. Pieptar (ţărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în faţă, confecţionat de obicei din postav roşu sau negru ori din dimie albă (şi împodobită cu găitane). – Din tc. yelek.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ILÍ//C ~ce n. Pieptar confecţionat, mai ales, din postav (împodobit cu găitane) şi purtat, îndeosebi, de ţărani. /<turc. yelek
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ilíc (ilíce), s.n. – Pieptar fără mîneci. Tc. yelek (Şeineanu, II, 225; Lokotsch 951), cf. ngr. γελέϰι, alb. jeljek, bg. elek, sb. jelek şi sp. jaleco, it. gilè, giulecca (Battisti, III, 1807, 1820), fr. gilet (‹ jiletcă).
(Dicţionarul etimologic român)

ilíc s. n., pl. ilíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)