ilicit

ILICÍT, -Ă, iliciţi, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ILICÍT¹ adv. În mod necinstit; pe cale nelegală. /<fr. illícite, lat. illicitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ILICÍ//T² ~tă (~ţi, ~te) Care nu este licit; contrar legii; nelicit; nelegal. Vânzare ~tă. /<fr. illícite, lat. illicitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].
(Dicţionar de neologisme)

ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracţiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ilicít adj. m. licit
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ILICÍT adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Ilicit ≠ licit, legal
(Dicţionar de antonime)