ilumina

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce şi a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre faţă, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulţumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ILUMIN//Á ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ILUMIN//Á mă ~éz intranz. (despre faţă, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-şi recăpăta buna dispoziţie; a se însenina. /<fr. illuminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la faţă; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].
(Dicţionar de neologisme)

ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre faţă, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)
(Marele dicţionar de neologisme)

iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. şi pl. ilumineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)