im dex - definiţie, sinonime, conjugare
IM1, imuri, s.n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IM2- Element de compunere cu sens negativ şi privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

im (ímuri), s.n. – 1. Noroi, mîl. – 2. Murdărie, jeg. Lat. lῑmus (Cipariu, Gram., II, 338; Puşcariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). – Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imoşa, vb. (a murdări); imoş(e)ală, s.f. (murdărie); ima, vb. (a murdări), care ar putea proveni direct din lat. lῑmāre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); imăciune, s.f. (înv., murdărie; pată); imală, s.f. (murdărie; noroi); imălos, adj. (murdar). – Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14).
(Dicţionarul etimologic român)

IM- elem. in1-.
(Marele dicţionar de neologisme)

im s. n., pl. ímuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

im2, imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
IM s. v. jeg, murdărie, necurăţenie, noroi.
(Dicţionar de sinonime)