imaculată

IMACULÁT, -Ă, imaculaţi, -te, adj. (Adesea fig.) Care este fără pată; foarte curat; neatins. – Din fr. immaculé, lat. immaculatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMACULÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre obiecte de culoare albă) Care este de o albeaţă perfectă; care nu are nici o urmă de atingere; fără nici o pată. 2) fig. (despre persoane) Care este foarte curat sufleteşte; plin de candoare; fără nici un păcat; cast; pur. /<fr. immaculé, lat. immaculatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMACULÁT, -Ă adj. (Adesea fig.) Curat; nepătat. [Cf. fr. immaculé, lat. immaculatus].
(Dicţionar de neologisme)

IMACULÁT, -Ă adj. curat, nepătat. ♢ (fig.) pur, cast. (< fr. immaculé, lat. immaculatus)
(Marele dicţionar de neologisme)

imaculát adj. m., pl. imaculáţi; f. sg. imaculátă, pl. imaculáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IMACULÁT adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
(Dicţionar de sinonime)

IMACULÁTĂ adj. v. castă, fecioară, nepri-hănită, virgină.
(Dicţionar de sinonime)