imamelele
IMAMEÁ, imamele, s.f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imame.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
imameá (imaméle), s.f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Şeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s.f. (varietate de pere).
(Dicţionarul etimologic român)
imameá s. f. (sil. -mea), art. imameáua, g.-d. art. imamélei; pl. imaméle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
imameá, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguieţe, cu faţa roşie şi gust dulce.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
imameá (imaméle), s.f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Şeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s.f. (varietate de pere).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
imameá, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguieţe, cu faţa roşie şi gust dulce.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)