imanență dex - definiţie, sinonime, conjugare
IMANÉNT, -Ă, imanenţi, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acţionează din interiorul obiectului, condiţionat de esenţa obiectului; intrinsec. 2. (În concepţia idealistă despre lume) Care există şi acţionează prin sine însuşi, nedeterminat de o cauză din afară. ♢ Filozofia (sau şcoala) imanentă = filozofie care afirmă că existenţa, realitatea reprezintă conţinutul conştiinţei. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMANÉNŢĂ, imanenţe, s.f. Însuşirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMANÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se conţine în însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; existent prin însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; intrinsec. /<lat. immanens, ~ntis, fr. immanent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMANÉNŢĂ ~e f. Caracter imanent. /<lat. immanentia, fr. immanence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMANÉNT, -Ă adj. Propriu naturii obiectului, decurgând lăuntric din natura obiectului; intrinsec, constant, permanent. ♢ Filozofia (sau şcoala) imanentă = şcoală filozofică idealist-subiectivă care susţinea că existenţa, realitatea reprezintă exclusiv conţinutul conştiinţei. // s.m. şi f. (Rar) Adept al filozofiei imanente. [Cf. fr. immanent, it. immanente, lat. immanens].
(Dicţionar de neologisme)

IMANÉNŢĂ s.f. Situaţia a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza].
(Dicţionar de neologisme)

IMANÉNT, -Ă adj. propriu naturii, esenţei obiectului, care acţionează din interiorul lui; intrinsec. (< fr. immanent, lat. immanens)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMANÉNŢĂ s. f. însuşirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

imanént adj. m., pl. imanénţi; f. sg. imanéntă, pl. imanénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

imanénţă s. f., g.-d. art. imanénţei; pl. imanénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IMANÉNT adj. (FILOZ.) intrinsec, lăuntric. (Ca-uză ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im ima iman imane imanen

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta anenta