imanentism
IMANENTÍSM s.n. (Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care susţine că existenţa, realitatea reprezintă exclusiv proiecţia conştiinţei. – Din fr. immanentisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMANENTÍSM n. Doctrină filozofică idealist-subiectivă care susţine că realitatea este reprezentată numai de proiecţia conştiinţei. /<fr. immanentisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IMANENTÍSM s.n. Doctrină metafizică potrivit căreia existenţa, realitatea reprezintă exclusiv conţinutul intern al conştiinţei, este „imanentă” conştiinţei. [< fr. immanentisme].
(Dicţionar de neologisme)
IMANENTÍSM s. n. doctrină filozofică potrivit căreia existenţa, realitatea reprezintă proiecţia conştiinţei, este „imanentă” acesteia. (< fr. immanentisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
imanentísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMANENTÍSM n. Doctrină filozofică idealist-subiectivă care susţine că realitatea este reprezentată numai de proiecţia conştiinţei. /<fr. immanentisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IMANENTÍSM s. n. doctrină filozofică potrivit căreia existenţa, realitatea reprezintă proiecţia conştiinţei, este „imanentă” acesteia. (< fr. immanentisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
imanentísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)