imaterializat

IMATERIALIZÁ, imaterializez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMATERIALIZÁT, -Ă, imaterializaţi, -te, adj. Care a devenit imaterial. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IMATERIALIZ//Á ~éz tranz. A face să se imaterializeze. /<fr. immatérialiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IMATERIALIZ//Á mă ~éz intranz. A deveni imaterial. /<fr. immatérialiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMATERIALIZÁ vb. I. refl. A deveni imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immatérialiser].
(Dicţionar de neologisme)

IMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni imaterial. (< fr. immatérialiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

imaterializá vb., ind. prez. 1 sg. imaterializéz, 3 sg. şi pl. imaterializeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)