imbricat

IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parţial, asemenea solzilor de peşte, ţiglele sau şindrilele de pe un acoperiş. – Din fr. imbriquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMBRICÁT, -Ă, imbricaţi, -te, adj. Suprapus parţial ca şindrilele, ţiglele sau solzii de peşte. – Din fr. imbriqué, lat. imbricatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMBRICÁT, -Ă adj. Îmbucat, suprapus parţial (ca şindrilele, ţiglele). ♦ (Bot.; despre organe sau părţi ale plantei) Care sunt dispuse ca ţiglele de pe acoperişul caselor. [Cf. fr. imbriqué, lat. imbricatus < imbrex – ţiglă].
(Dicţionar de neologisme)

IMBRICÁ vb. tr. a suprapune ceva parţial, în genul solzilor de peşte, al ţiglelor sau şindrilelor de pe un acoperiş. (< fr. imbriquer, lat. imbricare)
(Marele dicţionar de neologisme)

imbricá vb., ind. prez. 1 sg. imbríc/imbrichéz, 3 sg. şi pl. imbrícă/imbricheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

imbricát adj. m., pl. imbricáţi; f. sg. imbricátă, pl. imbricáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)