imers

IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parţial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMÉRS, -Ă, imerşi, -se, adj. (Tehn.) Care este scufundat în lichid. – V. imerge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IMÉRGE imérg tranz. tehn. (corpuri solide) A cufunda (parţial sau total) într-un lichid. /<fr. immerger, engl. immerge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMÉRGE vb. III. tr. (Tehn.; liv.) A scufunda, a afunda (într-un lichid); a pătrunde într-un lichid. [< it., lat. immergere, cf. fr. immerger].
(Dicţionar de neologisme)

IMÉRS, -Ă adj. (Liv.) Băgat, pătruns într-un lichid. [< imerge].
(Dicţionar de neologisme)

IMÉRGE vb. tr. a scufunda, a funda un corp într-un mediu fluid. (< fr. immerger, lat. immergere)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMÉRS, imeársă adj. v. imerge. [DEX \'96]
(Alte dicţionare)

imérge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. imérg, 3 sg. imérge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

imérs adj. m., pl. imérşi; f. sg. imérsă, pl. imérse
(Dicţionar ortografic al limbii române)