IMERSÁ, imersez, vb. I. Tranz. (Rar) (Tehn.) A scufunda parţial sau total un corp într-un mediu fluid; a imerge. – Din imers.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMERSÁRE, imersări, s.f. (Rar) Scufundare. – V. imersa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMERSÁRE s.f. (Rar) Imersiune (1). [După fr. immersion].
(Dicţionar de neologisme)
imersá vb., ind. prez. 3 sg. imerseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
imersáre s. f., g.-d. art. imersării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMERSÁRE, imersări, s.f. (Rar) Scufundare. – V. imersa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
imersá vb., ind. prez. 3 sg. imerseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
imersáre s. f., g.-d. art. imersării
(Dicţionar ortografic al limbii române)