imn dex - definiţie, sinonime, conjugare
IMN, imnuri, s.n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ Spec. Cântec religios de preamărire a divinităţii. ♦ Spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naţionale şi adoptat oficial ca simbol al unităţii naţionale de stat. – Din fr. hymne, lat. hymnus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMN ~uri n. 1) Cântec religios de preamărire a divinităţii. 2) Poezie lirică având un caracter solemn şi o anumită dedicaţie (unui eveniment, unui erou, unei idei etc.). 3) Compoziţie muzicală solemnă, făcând parte din simbolica oficială a unui stat. /<fr. hymne, lat. hymnus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

imn (ímnuri), s.n. – Poezie sau cîntec solemn de preamărire. Fr. hymne. – Der. imnător, adj. (care proslăveşte), invenţie personală a lui Alecsandri; imnar, s.n. (culegere de imnuri).
(Dicţionarul etimologic român)

IMN s.n. Cântec de laudă festiv sau ocazional. ♦ Poezie lirică în care este preamărit un erou, un eveniment etc. ♦ Cântec solemn care reprezintă simbolul unităţii de stat sau de clasă. [Pl. -nuri, -ne. / cf. fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos].
(Dicţionar de neologisme)

IMN s. n. 1. (în Grecia antică) poezie, cântec solemn în care erau preamăriţi zeii sau eroii legendari. ♢ specie a liricii cetăţeneşti în care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc. ♢ cântec solemn care reprezintă simbolul unităţii de stat sau de clasă. 2. cântec de laudă festiv sau ocazional; (p. ext.) cântec religios de slăvire a divinităţii. (< fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)
(Marele dicţionar de neologisme)

imn s. n., pl. ímnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IMN s. 1. v. odă. 2. (BIS.) tropar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im

Cuvinte se termină cu literele: mn