imobil

IMÓBIL¹, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMOBÍL², -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemişcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMOBÍL ~ă (~i, ~e) (în opoziţie cu mobil) 1) Care nu se mişcă; care nu-şi schimbă poziţia; nemişcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mişcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMÓBIL ~e n. 1) Construcţie pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ♢ Carte de ~ registru în care sunt înscrişi toţi locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mişcată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].
(Dicţionar de neologisme)

IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemişcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mişca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].
(Dicţionar de neologisme)

IMÓBIL¹ s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMOBÍL², -Ă adj. nemişcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

imóbil s. n., pl. imóbile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

imobíl adj. m. (jur. şi imóbil) mobil
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemişcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.
(Dicţionar de sinonime)

IMÓBIL s. v. casă.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Imobil ≠ mobil
(Dicţionar de antonime)