imoral
[Sinonime]
IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral. – Din fr. immoral.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMORÁL ~ă (~i, ~e) Care este în contradicţie cu principiile moralei; lipsit de integritate morală; contrar moralei; nemoral. /<fr. immoral
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IMORÁL, -Ă adj. Contrar principiilor morale. [Cf. fr. immoral, it. immorale].
(Dicţionar de neologisme)
IMORÁL, -Ă adj. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral. (< fr. immoral)
(Marele dicţionar de neologisme)
imorál adj. m. moral
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMORÁL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale şi imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Imoral ≠ moral, necorupt
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMORÁL ~ă (~i, ~e) Care este în contradicţie cu principiile moralei; lipsit de integritate morală; contrar moralei; nemoral. /<fr. immoral
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IMORÁL, -Ă adj. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral. (< fr. immoral)
(Marele dicţionar de neologisme)
imorál adj. m. moral
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMORÁL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale şi imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Imoral ≠ moral, necorupt
(Dicţionar de antonime)