impediment
[Sinonime]
IMPEDIMÉNT, impedimente, s.n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenţii. – Din lat. impedimentum. Cf. it. i m p e d i m e n t o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPEDIMÉNT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IMPEDIMÉNT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento].
(Dicţionar de neologisme)
IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. o (jur.) ~ legal = obiecţie la săvârşirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)
(Marele dicţionar de neologisme)
impedimént s. n., pl. impediménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMPEDIMÉNT s. v. dificultate.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPEDIMÉNT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. o (jur.) ~ legal = obiecţie la săvârşirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)
(Marele dicţionar de neologisme)
impedimént s. n., pl. impediménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMPEDIMÉNT s. v. dificultate.
(Dicţionar de sinonime)