impenitență dex - definiţie, sinonime, conjugare

impenitență

impenitent impenitenţă
IMPENITÉNT, -Ă, impenitenţi, -te, adj. (Rar) Care nu se căieşte, care nu are remuşcări. – Din fr. impénitent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPENITÉNŢĂ s.f. Lipsă de căinţă, de remuşcări. – Din fr. impénitence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPENITÉNT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greşeală. [< fr. impénitent].
(Dicţionar de neologisme)

IMPENITÉNŢĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăinţă. [< fr. impénitence].
(Dicţionar de neologisme)

IMPENITÉNT, -Ă adj. care nu se căieşte, nu are remuşcări. (< fr. impénitent)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMPENITÉNŢĂ s. f. lipsit de căinţă, de remuşcări. (< fr. impénitence)
(Marele dicţionar de neologisme)

impenitént adj. m., pl. impeniténţi; f. sg. impeniténtă, pl. impeniténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

impeniténţă s. f., g.-d. art. impeniténţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impe impen impeni

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta itenta