impersonal dex - definiţie, sinonime, conjugare

impersonal

IMPERSONÁL, -Ă, impersonali, -e, adj. Care nu se referă la nici o persoană; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme şi construcţii verbale) Care exprimă o acţiune ce nu este atribuită nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis şi se întrebuinţează numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPERSONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se referă la o persoană anumită; nepersonal. 2) lingv. (despre verbe) Care exprimă o acţiune fără subiect real sau determinat şi se întrebuinţează numai la persoana a treia singular. 3) fig. Care este lipsit de individualitate; fără trăsături particulare. Lucrare ~ă. /<fr. impersonnel, lat. impersonalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPERSONÁL, -Ă adj. Care nu este personal; (fig.) lipsit de personalitate, de originalitate. ♢ (Gram.; despre verbe, construcţii etc.) Care arată o acţiune neatribuită nici unei persoane. [Cf. fr. impersonnel, it. impersonale].
(Dicţionar de neologisme)

IMPERSONÁL, -Ă adj. care nu se referă la o persoană, nu vizează direct pe cineva; cu caracter obiectiv. ♢ (despre verbe, construcţii verbale) care exprimă o acţiune neatribuită nici unei persoane. ♢ (fig.) lipsit de personalitate. (< fr. impersonnel, lat. impersonalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

impersonál adj. → personal
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Impersonalpersonal
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impe imper impers

Cuvinte se termină cu literele: al nal onal sonal rsonal