impertinenţă
[Sinonime]
IMPERTINÉNŢĂ, impertinenţe, s.f. Obrăznicie; insolenţă, neruşinare. – Din fr. impertinence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPERTINÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter impertinent; insolenţă; obrăznicie. 2) Atitudine sau comportare impertinentă; insolenţă; obrăznicie; neobrăzare. /<fr. impertinence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IMPERTINÉNŢĂ s.f. Obrăznicie, necuviinţă, insolenţă. [Cf. fr. impertinence, it. impertinenza].
(Dicţionar de neologisme)
IMPERTINÉNŢĂ s. f. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviinţă, insolenţă. (< fr. impertinence)
(Marele dicţionar de neologisme)
impertinénţă s. f., g.-d. art. impertinénţei; (manifestări) pl. impertinénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMPERTINÉNŢĂ s. v. obrăznicie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPERTINÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter impertinent; insolenţă; obrăznicie. 2) Atitudine sau comportare impertinentă; insolenţă; obrăznicie; neobrăzare. /<fr. impertinence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IMPERTINÉNŢĂ s. f. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviinţă, insolenţă. (< fr. impertinence)
(Marele dicţionar de neologisme)
impertinénţă s. f., g.-d. art. impertinénţei; (manifestări) pl. impertinénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
IMPERTINÉNŢĂ s. v. obrăznicie.
(Dicţionar de sinonime)