impesta
[Conjugare]
IMPESTÁ, impestez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. Fig. A corupe. – Din it. impestare, fr. empester.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IMPEST//Á ~éz tranz. 1) A molipsi de o boală contagioasă. 2) A răspândi un miros urât. /<it. impestare, fr. empester
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IMPESTÁ vb. I. tr. 1. A molipsi de ciumă sau de o boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. (Fig.) A corupe. [< it. impestare, cf. fr. empester].
(Dicţionar de neologisme)
IMPESTÁ vb. tr. 1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă. 2. a răspândi un miros urât, a infecta. 2. (fig.) a corupe, a perverti. (< it. impestare, fr. empester)
(Marele dicţionar de neologisme)
impestá vb., ind., prez. 1 sg. impestéz, 3 sg. şi pl. impesteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IMPEST//Á ~éz tranz. 1) A molipsi de o boală contagioasă. 2) A răspândi un miros urât. /<it. impestare, fr. empester
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IMPESTÁ vb. tr. 1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă. 2. a răspândi un miros urât, a infecta. 2. (fig.) a corupe, a perverti. (< it. impestare, fr. empester)
(Marele dicţionar de neologisme)
impestá vb., ind., prez. 1 sg. impestéz, 3 sg. şi pl. impesteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)