impetrație

IMPETRÁŢIE s.f. (Livr.) Acţiune, intervenţie prin care cineva obţine o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPETRÁŢIE s.f. (Liv.) Acţiunea de a obţine o favoare, un beneficiu. [Gen. -iei. / < lat. impetratio, fr. impétration].
(Dicţionar de neologisme)

IMPETRÁŢIE s. f. acţiune prin care se obţine o favoare, un beneficiu. (< fr. impetration, lat. impetratio)
(Marele dicţionar de neologisme)

impetráţie s. f., g.-d. impetráţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)