impieta

IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. empiéter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IMPIET//Á ~éz intranz. A se amesteca în treburile altuia, lezându-i drepturile. [Sil. -pi-e-] /<fr. empiéter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

impietá (impietéz, impietát), vb. – A uzurpa, a invada. Fr. empiéter.
(Dicţionarul etimologic român)

IMPIETÁ vb. I. intr. (Rar) A încălca drepturile cuiva, amestecându-te în viaţa, în treburile lui. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. empiéter].
(Dicţionar de neologisme)

IMPIETÁ vb. intr. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza. (< fr. empiéter)
(Marele dicţionar de neologisme)

impietá vb. (sil. -pi-e-), ind. prez. 1 sg. impietéz, 3 sg. şi pl. impieteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IMPIETÁ vb. v. afecta.
(Dicţionar de sinonime)