implant dex - definiţie, sinonime, conjugare
IMPLÁNT, implanturi, s.n. (Med.) Organ sau ţesut care se implantează. – Din fr. implant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPLÂNTÁ, împlấnt, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦ Tranz. (Rar) A fixa, a aşeza. – Lat. implantare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPLÁNT ~uri n. med. Organ, ţesut (sau aparat) care se introduce pe cale chirurgicală sub piele sau în muşchi. [Sil. im-plant] /<fr. implant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎMPLÂNTÁ împlânt tranz. 1) (obiecte ascuţite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuţişul; a înfige. A-şi ~ unghiile. 2) A face să intre în ascuţişul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împlîntá (împlântát, împlântát), vb. – 1. A planta, a pune în pămînt o plantă. – 2. A aşeza, a fixa. – 3. A înfige, a vîrî. – Mr. (m)plîntu, megl. plăntu, plăntari. Lat. plantāre (Puşcariu 790; Candrea-Dens., 1411; DAR), cf. it. piantare, fr. planter, sp. plantar, port. prantar. Cf. plîntă.
(Dicţionarul etimologic român)

IMPLÁNT s.n. (Med.) Organ sau ţesut implantat. ♦ Medicament solid introdus într-un ţesut în vederea unei acţiuni sau resorbţii lente. [Pl. -te. / < fr. implant, cf. lat. in – în, plantare – a planta].
(Dicţionar de neologisme)

IMPLÁNT s. n. organ, ţesut, aparat, medicament implantat. (< fr. implant)
(Marele dicţionar de neologisme)

implánt s. n., pl. implánturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împlântá vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 3 sg. şi pl. împlântă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPLÂNTÁ vb. 1. v. înfige. 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonţul i s-a ~ adânc în corp.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPLÂNTÁ vb. v. planta, pune, răsădi, sădi, transplanta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impl impla implan

Cuvinte se termină cu literele: nt ant lant plant mplant