implicat dex - definiţie, sinonime, conjugare
IMPLICÁ, implíc, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecinţă. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPLICÁT, -Ă, implicaţi, -te, adj. 1. Care este inclus. 2. Care este amestecat într-o acţiune (neplăcută). – V. implica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IMPLICÁ implíc tranz. 1) A avea drept urmare; a conţine în sine drept consecinţă. 2) (persoane) A antrena în mod conştient (într-o chestiune sau într-o situaţie nedorită. ~ într-un conflict. [Sil. im-pli-] /<fr. impliquer, lat. implicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

implicá (implíc, implicát), vb. – A atrage după sine, a include, a amesteca. Lat. implicare (sec. XIX). – Der. (din lat.) implicaţie, s.f. (acţiunea de a implica); implicit, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracţiune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer, it., lat. implicare].
(Dicţionar de neologisme)

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecinţă imediată. 2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces. II. refl. a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situaţie. (< fr. impliquer, lat. implicare)
(Marele dicţionar de neologisme)

implicá vb., ind. prez. 1 sg. implíc, 3 sg. şi pl. implícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

implicát adj. m., pl. implicáţi; f. sg. implicátă, pl. implicáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IMPLICÁ vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impl impli implic

Cuvinte se termină cu literele: at cat icat licat plicat