implorarea

IMPLORÁRE, implorări, s.f. Acţiunea de a implora şi rezultatul ei; imploraţie, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. – V. implora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPLOR//ÁRE ~ări f. 1) v. A IMPLORA. 2) Rugăminte, cerere stăruitoare. /v. a implora
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPLORÁRE s.f. Acţiunea de a implora şi rezultatul ei; imploraţie. [< implora].
(Dicţionar de neologisme)

imploráre s. f., g.-d. art. implorării; pl. implorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IMPLORÁRE s. imploraţie.
(Dicţionar de sinonime)