importare

IMPORTÁ¹, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în ţara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPORTÁ², pers. 3 impórtă, vb. I. Tranz. şi intranz. A prezenta importanţă, interes pentru cineva. – Din fr. importer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPORTÁRE, importări, s.f. Acţiunea de a importa¹. – V. importa¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IMPORTÁ¹ impórt tranz. 1) (mărfuri) A achiziţiona prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode străine) A lua şi a adopta de la alte popoare; a împrumuta. /<fr. importer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A IMPORTÁ² pers. 3 impórtă intranz. A avea importanţă; a prezenta interes (pentru cineva). /<fr. importer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPORTÁ¹ vb. I. tr. A face import, a aduce în ţară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. impórt. / < fr. importer, cf. lat. importare].
(Dicţionar de neologisme)

IMPORTÁ² vb. I. tr., intr. A prezenta importanţă, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].
(Dicţionar de neologisme)

IMPORTÁRE s.f. Acţiunea de a importa. [< importa].
(Dicţionar de neologisme)

IMPORTÁ¹ vb. tr. 1. a face import, a aduce în ţară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMPORTÁ² vb. tr., intr. a prezenta importanţă, interes (pentru cineva). (< fr. importer)
(Marele dicţionar de neologisme)

importá (comerţ) vb., ind. prez. 1 sg. impórt, 3 sg. şi pl. impórtă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

importá (a prezenta importanţă) vb., ind. prez. 3 sg. impórtă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

importáre s. f., g.-d. art. importării; pl. importări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IMPORTÁ vb. v. conta, interesa.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A importa ≠ a exporta
(Dicţionar de antonime)