importuna dex - definiţie, sinonime, conjugare
IMPÓRTUN, -Ă, importuni, -e, s.m. şi f., adj. (Livr) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat importunus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruinţele sau cu prezenţa sa. – Din fr. importuner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPORTÚN ~ă (~i, ~e) şi substantival Care plictiseşte sau jenează pe alţii prin prezenţa sa sau prin insistenţele sale. /<fr. importun, lat. importunus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A IMPORTUN//Á ~éz tranz. livr. (persoane) A plictisi sau a stingheri cu insistenţele sau cu prezenţa sa. /<fr. importuner, it. importunare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPORTÚN, -Ă adj., s.m. şi f. (Franţuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduităţile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].
(Dicţionar de neologisme)

IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].
(Dicţionar de neologisme)

IMPORTÚN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ♢ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)
(Marele dicţionar de neologisme)

importún adj. m., pl. importúni; f. sg. importúnă, pl. importúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

importuná vb., ind. prez. 1 sg. importunéz, 3 sg. şi pl. importuneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IMPORTUNÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impo impor import

Cuvinte se termină cu literele: na una tuna rtuna ortuna