impostoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s.m. şi f. Persoană care caută să înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna-credinţă a oamenilor; şarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPOST//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care înşală pe alţii, profitând de naivitatea sau de încrederea lor; şarlatan; potlogar; coţcar; escroc. 2) Persoană care încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în numele lui (în scopul obţinerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, lat. impostor, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPOSTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care caută să înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna-credinţă a oamenilor; şarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].
(Dicţionar de neologisme)

IMPOSTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută prin minciuni şi prefăcătorietreacă drept altcineva; şarlatan, escroc. (< fr. imposteur, lat. impostor)
(Marele dicţionar de neologisme)

impostór s. m., pl. impostóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

impostoáre s. f., g.-d. art. impostoárei; pl. impostoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IMPOSTÓR s. 1. v. escroc. 2. farsor, şarlatan, şnapan. (Nu e decât un ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impo impos impost

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare stoare