imprimat dex - definiţie, sinonime, conjugare
IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o ţesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPRIMÁT, -Ă, imprimaţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre ţesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S.n. Formular-tip folosit în întreprinderi şi în instituţii pentru întocmirea de acte oficiale; publicaţie cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi şi instituţii. 3. S.n. (La pl.) Publicaţii tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. i m p r i m é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IMPRIMÁ imprím tranz. 1) A face să se imprime; a întipări. 2) (bucăţi muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe bandă de magnetofon; a înregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace tipografice; a tipări. 4) (mişcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calităţi, semnificaţii etc.) A atribui în mod conştient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE IMPRIMÁ pers. 3 se imprímă intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se întipări. /<fr. imprimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPRIMÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) (despre produse textile) Care are imprimate desene, figuri (colorate). /v. a imprima
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPRIMÁT2 ~e n. 1) Foaie de hârtie, pe care este imprimat ceva. 2) Formular ce serveşte pentru scrierea unor acte oficiale. 3) la pl. Producţie tipografică finită; tipăritură. /v. a imprima
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pânză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
(Dicţionar de neologisme)

IMPRIMÁT s.n. 1. Hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular folosit pentru scrierea actelor oficiale. 2. (La pl.) Tipărituri. [< imprima].
(Dicţionar de neologisme)

IMPRIMÁ vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ♢ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMPRIMÁT s. n. 1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale. 2. (pl.) tipărituri. (< fr. imprimé)
(Marele dicţionar de neologisme)

imprimá vb., ind. prez. 1 sg. imprím, 3 sg. şi pl. imprímă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

imprimát s. n., pl. imprimáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IMPRIMÁ vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafaţa unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tipări. 4. v. înregistra. 5. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.
(Dicţionar de sinonime)

IMPRIMÁ vb. v. fixa, rămâne.
(Dicţionar de sinonime)

IMPRIMÁT adj., s. 1. adj. v. tipărit. 2. s. v. tipăritură. 3. s. v. formular.
(Dicţionar de sinonime)

IMPRIMÁT s. v. publicare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impri imprim

Cuvinte se termină cu literele: at mat imat rimat primat