imprimatur dex - definiţie, sinonime, conjugare

imprimatur

IMPRIMÁTUR s.n. Autorizaţie indicând bunul de tipar pe o corectură. – Cuv. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPRIMÁTUR n. Autorizaţie care indică bunul de tipar pe o corectură. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPRIMÁTUR s.n. (În trecut) Formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărţi. ♦ Autorizaţie indicând „bunul de tipar” de pe o corectură. [< lat. imprimatur – să se imprime].
(Dicţionar de neologisme)

IMPRIMÁTUR s. n. 1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărţi. 2. autorizaţie indicând „bunul de tipar” pe o corectură. (< lat., fr. imprimatur)
(Marele dicţionar de neologisme)

imprimátur s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impri imprim

Cuvinte se termină cu literele: ur tur atur matur imatur