improbant
IMPROBÁNT, -Ă, improbanţi, -te, adj. (Rar) Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant].
(Dicţionar de neologisme)
IMPROBÁNT, -Ă adj. care nu probează ceva, nu are valoare de probă. (< fr. improbant)
(Marele dicţionar de neologisme)
improbánt adj. m. probant
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Improbant ≠ probant
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
improbánt adj. m. probant
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Improbant ≠ probant
(Dicţionar de antonime)