improvizație

IMPROVIZÁŢIE, improvizaţii, s.f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Piesă muzicală improvizată. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din fr. improvisation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPROVIZÁŢI//E ~i f. 1) v. A IMPROVIZA. 2) Lucru improvizat. [G.-D. improvizaţiei; Sil. im-pro-vi-za-ţi-e] /<fr. improvisation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPROVIZÁŢIE s.f. Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. [Gen. -iei, var. improvizaţiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizaţiia].
(Dicţionar de neologisme)

IMPROVIZÁŢIE s. f. improvizare. ♢ lucru făcut la repezeală, spontan, la moment. ♢ interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziţii muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată. ♢ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation)
(Marele dicţionar de neologisme)

improvizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. improvizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. improvizáţiei; pl. improvizáţii, art. improvizáţiile (sil. -ţi-i)
(Dicţionar ortografic al limbii române)