improvizat

IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziţie muzicală etc.; a face, a confecţiona, a construi ceva la repezeală, din ce se găseşte (şi provizoriu). – Din fr. improviser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPROVIZÁT¹ s.n. Faptul de a improviza. – V. improviza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IMPROVIZÁT², -Ă, improvizaţi, -te, adj. 1. Compus, alcătuit repede şi fără o pregătire prealabilă. 2. Care îndeplineşte o funcţie, care face o acţiune ocazional şi fără a avea pregătirea necesară. – V. improviza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A IMPROVIZ//Á ~éz 1. tranz. 1) (poezii, compoziţii muzicale, discursuri etc.) A compune în grabă, fără pregătire prealabilă. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeală din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compoziţie muzicală etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPROVIZÁ//T ~tă (~ţi, ~te) Care este realizat prin improvizare; făcut în grabă din materiale aflate la îndemână. /v. a improviza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare].
(Dicţionar de neologisme)

IMPROVIZÁ vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr. improviser)
(Marele dicţionar de neologisme)

improvizá vb., ind. prez. 1 sg. improvizéz, 3 sg. şi pl. improvizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

improvizát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
IMPROVIZÁ vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)
(Dicţionar de sinonime)