impudență

IMPUDÉNŢĂ s. f. impudoare; aplomb, cinism. (< fr. impudence, lat. impudentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

IMPUDÉNT, -Ă adj. de o insolenţă dusă până la cinism. (< fr. impudent, lat. impudens)
(Marele dicţionar de neologisme)

impudénţă s. f., g.-d. art. impudénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

impudént adj. m., pl. impudénţi; f. sg. impudéntă, pl. impudénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)