impurifica
[Conjugare]
IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IMPURIFICÁ impurífic tranz. (un mediu, un produs etc.) A schimba compoziţia naturală prin adăugarea unei substanţe vătămătoare. /<in- + a purifica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
IMPURIFICÁ vb. I. tr. A schimba compoziţia normală a unui mediu sau a unui produs prin adăugarea de substanţe vătămătoare; a face impur, a strica. [Et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
IMPURIFICÁ vb. tr. a schimba compoziţia normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanţe dăunătoare; a polua. (< impur + – ifica)
(Marele dicţionar de neologisme)
impurificá vb., ind. prez. 1 sg. impurífic, 3 sg. şi pl. impurífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A IMPURIFICÁ impurífic tranz. (un mediu, un produs etc.) A schimba compoziţia naturală prin adăugarea unei substanţe vătămătoare. /<in- + a purifica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
IMPURIFICÁ vb. tr. a schimba compoziţia normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanţe dăunătoare; a polua. (< impur + – ifica)
(Marele dicţionar de neologisme)
impurificá vb., ind. prez. 1 sg. impurífic, 3 sg. şi pl. impurífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)