in dex - definiţie, sinonime, conjugare
IN2 (1) s.m., (2) inuri, s.n. 1. S.m. Plantă erbacee textilă şi oleaginoasă, cu tulpina subţire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste şi cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânţa acestei plante. ♢ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S.n. Fir obţinut prin prelucrarea inului2 (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IN1- Element de compunere cu sens negativ şi privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] – Din fr., lat. in-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎN prep. 1. (Indică interiorul spaţiului unde are loc o acţiune, unde se află ceva, spre care are loc o mişcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafaţa pe care are loc o acţiune sau spaţiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mişcare) Se suie în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă ceva) Pune-ţi haina în cuier. ♦ (Indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Şi-a tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o acţiune) În iunie se culeg cireşele. ♦ (Indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) După, peste. Pleci de mâine în două zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în peţit. 5. (Indică instrumentul, relaţia) S-au înţeles în scris. 6. (Indică o comparaţie) În formă de..., ca... Fumul se ridică în spirală. 7. Conform cu, potrivit cu... Fiecare în legea lui. 8. (Introduce un complement indirect) Adâncit în gânduri. Casă transformată în muzeu. – Lat. in.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

IN ~uri n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subţire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă şi în cea a uleiurilor. 2) Fibre obţinute din tulpina acestei plante. 3) Ţesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IN EXTÉNSO loc. adv. În întregime; pe larg; integral. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

IN EXTRÉMIS loc. adv. 1) În cele din urmă, neavând altă posibilitate; în ultimă instanţă. 2) În ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎN prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând interiorul unui spaţiu, al unui obiect, al unei persoane, locul, suprafaţa, direcţia) Stă în casă. A zbura în cosmos. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Vine în fiecare seară. 3) (exprimă un raport modal sau comparativ) Vine în fugă. 4) (exprimă un raport final) Pregătire în vederea congresului. 5) (exprimă un raport instrumental, indicând mijlocul, procedeul, materia) Cu. L-au prins în capcană. 6) (exprimă un raport de relaţie) În ce priveşte; la. Iute în mişcări. 7) (exprimă un raport de tranziţie) Schimbare în bine. 8) (exprimă un raport calificativ, indicând domeniul sau sfera de activitate, o caracteristică, posesia) S-a specializat în chirurgie. 9) rar (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din pricina; în urma. Se clatină în vânt. 10) (exprimă un raport cantitativ) Au plecat în trei.În de aproape intim; foarte bine. În de ajuns suficient; îndestulător. În de seară spre (înspre, către) seară. În susul în partea (sau în direcţia) de sus. În josul în partea (sau în direcţia) de jos. În afară de cu excepţia; exceptând. În privinţa relativ la; cât priveşte. /<lat. in
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

in- Pref. lat. care serveşte pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absenţa. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil faţă de accesibil, inconsistenţă faţă de consistenţă, intolerant faţă de tolerant.
(Dicţionarul etimologic român)

in s.n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Puşcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho. – Der. inar, s.m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 şi DAR, direct din lat. linarius); inărie, s.f. (teren cultivat cu in); inărică, s.f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriţă, s.f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inişor, s.m. (plantă, inăriţă); iniţă, s.f. (tesovină din seminţe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineaţă, s.f. (in sălbatic, Linum perenne); inuţă, s.f. (plantă, Anagallis arvensis); inişte, s.f. (teren cultivat cu in).
(Dicţionarul etimologic român)

în prep. – 1. Indică locul sau spaţiul în care se desfăşoară o acţiune. – 2. Indică scopul sau finalitatea unei acţiuni. – 3. Indică intrumentul, materia sau modul. – 4. Indică o cauză. – 5. Indică timpul. – 6. Indică preţul şi, în general, echivalenţa numerică. – Mr. (î)n, istr. (ă)n. Lat. in (Puşcariu 799; Candrea-Dens., 833; REW 4328; DAR), cf. it. in, prov., fr., cat., sp. en, port. em. Cf. Moser 427. – Comp. din, prep. (de la, indică originea, provenienţa, sursa; indică materia, instrumentul, modul sau cauza; de la, indică timpul), de la de şi în (înv. deîn, den); prin, prep. (indică spaţiul parcurs; indică mijlocul, modul sau cauza), de la pre şi în, sau din lat. per in (Candrea-Dens., 835), înv. pre în, pren.
(Dicţionarul etimologic român)

în- Prefix verbal, care adaugă noţiunii de bază o nuanţă factitivă. Lat. in, cf. în. A intrat în rom. prin intermediul cuvintelor care aveau încă din lat. pref. in-, cf. împuta, începe, închide, etc.; a fost însă productiv în rom. întrucît serveşte pînă şi la derivarea unor cuvinte care nu fac parte din fondul lat., cf. încîrliga, încorseta, încovriga, înduşmăni, însufleţi etc. Este puţin probabil, prin urmare, ca la vb. de origine lat. să fie vorba de in- primitiv; verbigracia, a înăcri, considerat în general ca un der. din lat. *inacrire, poate fi privit, cu mai mari şanse de probabilitate ca der. de la acru, cu pref. rom. în-. Pentru acest comp., cf. Iordan, Compuse romîneşti cu în-, BF, III, 1936, 57-116. Inde-, de la în şi de, de foloseşte în puţine expresii fixe (înde seară, noaptea; înde noi, între noi), cf. DAR, şi îndemnînă (după ipoteza greşită a lui Creţu 336, inde- ar fi lat. ante; după Candrea-Dens., 854, din lat. inde).
(Dicţionarul etimologic român)

IN1/I-/IM- pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)
(Marele dicţionar de neologisme)

-ÍN2, -Ă suf. „diminutival şi peiorativ”. (< fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)
(Marele dicţionar de neologisme)

in (plantă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

in (lan, fir, pânză) s. n., pl. ínuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

in gálben s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

in córpore loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

in spé loc. adv., loc adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în afára loc. prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

în zadár loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IN-DE-CÂMP s. v. ineaţă.
(Dicţionar de sinonime)

PASĂREA-ÍNULUI s. v. inăriţă.
(Dicţionar de sinonime)

BURUIANĂ-DE-ÍN s. v. linariţă.
(Dicţionar de sinonime)

OUL-ÍNULUI s. v. lubiţ.
(Dicţionar de sinonime)

ÎN intra-.
(Dicţionar de sinonime)

ÎN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ vârful dealului.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealaltă a drumului.) 4. (instrumental) (înv.) spre. (~ tine îmi pun nădejdea.)
(Dicţionar de sinonime)