INACTÍV, -Ă, inactivi, -e, adj. 1. Care nu activează, care este fără activitate; care nu face nimic; pasiv. 2. (Chim.; despre substanţe, elemente) Care nu reacţionează. – Din fr. inactif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacţioneze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INACTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este activ; lipsit de interes, de iniţiativă; neactiv; pasiv. 2) (despre elemente sau substanţe chimice) Care nu intră în reacţie. [Sil. in-ac-] /<fr. inactif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A INACTIV//Á ~éz tranz. (agenţi patogeni) A face să se inactiveze; a neutraliza. /<fr. inactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INACTIV//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre agenţi patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza. /<fr. inactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INACTÍV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneş, trândav. 2. (Despre substanţe) Care nu reacţionează. [Cf. fr. inactif].
(Dicţionar de neologisme)
INACTIVÁ vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacţiona; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare].
(Dicţionar de neologisme)
INACTÍV, -Ă adj. 1. care nu lucrează, nu face nimic; leneş. 2. (despre substanţe, elemente chimice) care nu reacţionează. (< fr. inactif)
(Marele dicţionar de neologisme)
INACTIVÁ vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacţiona; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)
(Marele dicţionar de neologisme)
inactív adj. m. (sil. mf. in-) activ
(Dicţionar ortografic al limbii române)
inactivá vb., ind. prez. 1 sg. inactivéz, 3 sg. şi pl. inactiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INACTÍV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. v. inert.
(Dicţionar de sinonime)
INACTIVÁ vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanţă activă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Inactiv ≠ activ
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INACTIVÁ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacţioneze; a neutraliza. – Din fr. inactiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A INACTIV//Á ~éz tranz. (agenţi patogeni) A face să se inactiveze; a neutraliza. /<fr. inactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INACTIV//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre agenţi patogeni) A deveni inactiv; a se neutraliza. /<fr. inactiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INACTÍV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneş, trândav. 2. (Despre substanţe) Care nu reacţionează. [Cf. fr. inactif].
(Dicţionar de neologisme)
INACTIVÁ vb. I. tr. A face ceva să devină inactiv, să nu poată reacţiona; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. [Cf. fr. inactiver, it. inattivare].
(Dicţionar de neologisme)
INACTÍV, -Ă adj. 1. care nu lucrează, nu face nimic; leneş. 2. (despre substanţe, elemente chimice) care nu reacţionează. (< fr. inactif)
(Marele dicţionar de neologisme)
INACTIVÁ vb. tr. a face inactiv, să nu poată reacţiona; a anihila, a suprima un agent biologic; a neutraliza. (< fr. inactiver)
(Marele dicţionar de neologisme)
inactív adj. m. (sil. mf. in-) activ
(Dicţionar ortografic al limbii române)
inactivá vb., ind. prez. 1 sg. inactivéz, 3 sg. şi pl. inactiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INACTÍV adj. 1. pasiv. (Un om ~.) 2. v. inert.
(Dicţionar de sinonime)
INACTIVÁ vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanţă activă.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Inactiv ≠ activ
(Dicţionar de antonime)