inaderență dex - definiţie, sinonime, conjugare

inaderență

inaderent inaderenţă
INADERÉNT, -Ă, inaderenţi, -te, adj. (Livr.) Care nu aderă; neaderent. – Din fr. inadhérent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INADERÉNŢĂ, inaderenţe, s.f. (Livr.) Imposibilitate de a adera; neaderenţă. – Inader[ent] + suf. -enţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INADERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu aderă (la ceva). /<fr. inadhérent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INADERÉNŢĂ f. Caracter inaderent. /inader[ent] + suf. ~enţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INADERÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care nu aderă, care nu se poate lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérent].
(Dicţionar de neologisme)

INADERÉNŢĂ s.f. (Liv.) Imposibilitate de a adera, de a se lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérence].
(Dicţionar de neologisme)

INADERÉNT, -Ă adj. care nu aderă, nu se poate lipi de ceva; nonaderent. (< fr. inadhérent)
(Marele dicţionar de neologisme)

INADERÉNŢĂ s. f. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderenţă. (< fr. inadhérence)
(Marele dicţionar de neologisme)

inaderént adj. m. (sil. mf. in-) aderent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inaderénţă s. f. (sil. mf. in-) aderenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ina inad inade inader

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta erenta