inaderenţă

INADERÉNŢĂ, inaderenţe, s.f. (Livr.) Imposibilitate de a adera; neaderenţă. – Inader[ent] + suf. -enţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INADERÉNŢĂ f. Caracter inaderent. /inader[ent] + suf. ~enţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INADERÉNŢĂ s.f. (Liv.) Imposibilitate de a adera, de a se lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérence].
(Dicţionar de neologisme)

INADERÉNŢĂ s. f. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderenţă. (< fr. inadhérence)
(Marele dicţionar de neologisme)

inaderénţă s. f. (sil. mf. in-) aderenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)