inalienabil

INALIENÁBIL, -Ă, inalienabili, -e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care, potrivit legii sau voinţei părţilor, nu poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénable.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) jur. (despre bunuri materiale, drepturi) Care nu poate fi înstrăinat, vândut. [Sil. in-a-li-e-] /<fr. inaliénable
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INALIENÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate înstrăina. [Pron. -li-e-. / cf. fr. inaliénable, it. inalienabile].
(Dicţionar de neologisme)

INALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, proprietăţi, drepturi) care nu poate fi înstrăinat. (< fr. inaliénable, lat. inalienabilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

inalienábil adj. m. (sil. mf. in-) alienabil
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Inalienabil ≠ alienabil
(Dicţionar de antonime)