inamic dex - definiţie, sinonime, conjugare

inamic

[Sinonime]
INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. Duşman, vrăjmaş (în război, în viaţa de fiecare zi etc.). 2. Adj. Duşmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s.m. şi f.] – Din lat. inimicus (după amic).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INAMÍ//C1 ~că (~ci, ~ce) Care aparţine duşmanului; propriu duşmanului; duşmănesc; vrăjmăşesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INAMÍ//C2 ~ci m. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură faţă de cineva (sau ceva); duşman; vrăjmaş. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; duşman; vrăjmaş. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INAMÍC, -Ă adj., s.m. şi f. Duşman, potrivnic, vrăjmaş. ♦ (Cel) care este duşmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].
(Dicţionar de neologisme)

INAMÍC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) duşman, vrăjmaş, adversar. II. adj. 1. duşmănos, ostil. 2. care aparţine statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

inamíc adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INAMÍC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Inamic ≠ amic, prieten
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ina inam inami

Cuvinte se termină cu literele: ic mic amic namic