inariţă

INÁRIŢĂ, inariţe, s.f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul² cu florile verzui; ţintar (2) (Najas minor şi marina). – In² + suf. -ariţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INÁRIŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee acvatică, asemănătoare cu inul, cu flori verzui. /in + suf. ~ariţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ináriţă s. f., g.-d. art. ináriţei; pl. ináriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)