inc

INC, incuri, s.n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INC ~uri n. pop. Dispoziţie de joc şi zbenguială. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

inc (íncuri), s.n. – 1. Rîs, hohot. – 2. Poftă de rîs, de zburdălnicie, de joc. Creaţie expresivă, care traduce efortul de a-şi ţine rîsul, cf. icni (Tiktin). – Der. incot, s.n. (hohot de rîs), cf. chicot, hihot; (h)incoti, vb. (a hohoti); incaci, adj. (zîmbitor). Legătura cu sl. ǫkotŭ „cîrlig” (DAR) nu pare posibilă.
(Dicţionarul etimologic român)

inc s. n., pl. íncuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inc, incuri, s.n. (reg.) 1. poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2. chiot, râs înfundat. 3. capriciu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)