incarbonizare
INCARBONIZÁRE s.f. v. încarbonizare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Proces biochimic lent de transformare a substanţelor organice din plante în cărbuni. – În + carbonizare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCARBONIZ//ÁRE ~ări f. Proces de transformare a resturilor vegetale, sedimentate pe fundul unui bazin, în cărbuni (sub influenţa diferitor factori). [G.-D. incarbonizării] / in- + carbonizare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare.
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanţelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
INCARBONIZÁRE s. f. proces de transformare biochimică lentă a substanţelor organice din plante în cărbuni de pământ. (< in + carbonizare)
(Marele dicţionar de neologisme)
incarbonizáre s. f., g.-d. art. incarbonizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încarbonizáre s. f., g.-d. art. încarbonizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Proces biochimic lent de transformare a substanţelor organice din plante în cărbuni. – În + carbonizare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare.
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCARBONIZÁRE s.f. Transformare biochimică lentă a substanţelor organice din plante în cărbuni de pământ. [Var. incarbonizare s.f. / et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
INCARBONIZÁRE s. f. proces de transformare biochimică lentă a substanţelor organice din plante în cărbuni de pământ. (< in + carbonizare)
(Marele dicţionar de neologisme)
incarbonizáre s. f., g.-d. art. incarbonizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încarbonizáre s. f., g.-d. art. încarbonizării
(Dicţionar ortografic al limbii române)