INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A creşte în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCARNÁT, -Ă, incarnaţi, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie încarnată = unghie care creşte în carne; onixiris. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INCARN//Á ~éz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INCARN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre fiinţe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-şi găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A INCARNA şi A SE INCARNA. 2) Care manifestă dârzenie sporită (în acţiuni); cu exces de pasiune (pentru ceva); înverşunat. 3) (despre unghii) Care a pătruns în carne. /v. a (se) incarna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a creşte în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
(Dicţionar de neologisme)
INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ♢ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a creşte în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
(Marele dicţionar de neologisme)
INCARNÁT, -Ă I. adj. 1. care a luat formă materială; întrupat. 2. (fig.) înverşunat, pasionat. II. adj., s. n. (de) culoarea cărnii. (< fr. incarnat, it. incarnato)
(Marele dicţionar de neologisme)
incarná (a se întrupa, despre unghii, a creşte în carne) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incarneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărná (a se îngrăşa) vb., ind. prez. 1 sg. încărnéz, 3 sg. şi pl. încărneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărnát, încărnátă, adj.(reg.) cu carne; îngrăşat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
(Dicţionar de sinonime)
INCARNÁT adj. v. personificat.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrăşa, rotunji.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCARNÁT, -Ă, incarnaţi, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie încarnată = unghie care creşte în carne; onixiris. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCARNÁT, -Ă adj. v. incarnat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INCARN//Á ~éz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE INCARN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre fiinţe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-şi găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARNÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A INCARNA şi A SE INCARNA. 2) Care manifestă dârzenie sporită (în acţiuni); cu exces de pasiune (pentru ceva); înverşunat. 3) (despre unghii) Care a pătruns în carne. /v. a (se) incarna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a creşte în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
(Dicţionar de neologisme)
INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ♢ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a creşte în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
(Marele dicţionar de neologisme)
INCARNÁT, -Ă I. adj. 1. care a luat formă materială; întrupat. 2. (fig.) înverşunat, pasionat. II. adj., s. n. (de) culoarea cărnii. (< fr. incarnat, it. incarnato)
(Marele dicţionar de neologisme)
incarná (a se întrupa, despre unghii, a creşte în carne) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. incarneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărná (a se îngrăşa) vb., ind. prez. 1 sg. încărnéz, 3 sg. şi pl. încărneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
încărnát, încărnátă, adj.(reg.) cu carne; îngrăşat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.
(Dicţionar de sinonime)
INCARNÁT adj. v. personificat.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrăşa, rotunji.
(Dicţionar de sinonime)