incastelură

INCASTELÚRĂ s.f. v. încastelură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCASTELÚRĂ, încasteluri, s.f. (Med. vet.) Deformare a copitei la animale. [Var.: incastelúră s.f.)- Din fr. encastelure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCASTELÚRĂ s.f. Deformare a copitei (la cai) constând din apropierea exagerată a călcâielor. [Var. încastelură s.f. / cf. fr. encastelure].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCASTELÚRĂ s.f. v. incastelură.
(Dicţionar de neologisme)

INCASTELÚRĂ s. f. deformare a copitei (la cai) constând din apropierea exagerată a călcâielor. (< fr. encastelure)
(Marele dicţionar de neologisme)

incastelúră s. f., g.-d. art. incastelúrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încastelúră s. f., pl. încastelúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)