inchizitor

INCHIZITÓR, inchizitori, s.m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziţiei. ♦ Fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCHIZITÓR ~i m. 1) Judecător din tribunalul inchiziţiei. 2) fig. Anchetator care interoghează în mod autoritar şi foarte aspru. /<fr. inquisiteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCHIZITÓR s.m. Judecător al inchiziţiei. ♦ (Fig.) Anchetator necruţător, aspru. [Cf. it. inquisitore, fr. inquisiteur, lat. inquisitor].
(Dicţionar de neologisme)

INCHIZITÓR s. m. 1. judecător al inchiziţiei. 2. (fig.) anchetator necruţător, aspru. (< fr. inquisiteur, lat. inquisitor)
(Marele dicţionar de neologisme)

inchizitór s. m., pl. inchizitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)