incident dex - definiţie, sinonime, conjugare

incident

[Sinonime]
INCIDÉNT, -Ă, incidenţi, -te, s.n., adj. I. S.n. 1. Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută) care apare în desfăşurarea unei acţiuni. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între forţele grănicereşti a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecţie (secundară şi neaşteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părţi. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziţii) Care este intercalat între părţile unei propoziţii sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafaţa unui corp sau pe suprafaţa care separă două medii. – Din fr. incident.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INCIDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, îmbinări de cuvinte, propoziţii) Care este intercalat între părţile unei propoziţii sau fraze, neavând legături sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumină) Care cade pe suprafaţa unui corp intersectându-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCIDÉNT2 ~e n. 1) Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută), dificultate care survine în cursul unei acţiuni. 2) jur. Obiecţie făcută în cursul procesului de una dintre părţile implicate, care poate influenţa sentinţa. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situaţie, în timpul unei activităţi. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între formaţii grănicereşti care aparţin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecţie, contestaţie accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident].
(Dicţionar de neologisme)

INCIDÉNT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, propoziţii) Intercalat între părţile unei propoziţii sau ale unei fraze. 2. Rază incidentă = rază care atinge o suprafaţă într-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].
(Dicţionar de neologisme)

INCIDÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre cuvinte, propoziţii) intercalat între părţile unei propoziţii sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiaţii) care atinge o suprafaţă într-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neaşteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activităţi. ♢ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiecţie, contestaţie accesorie la cauza principală a unui proces. (< fr. incident)
(Marele dicţionar de neologisme)

incidént adj. m., pl. incidénţi; f. sg. incidéntă, pl. incidénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

incidént s. n., pl. incidénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INCIDÉNT s. v. excepţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inci incid incide

Cuvinte se termină cu literele: nt ent dent ident cident