inciza

INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INCIZ//Á ~éz tranz. 1) (ţesuturi organice) A tăia cu un instrument chirurgical. 2) (obiecte din lut, din piatră etc.) A scrijeli făcând anumite ornamente. /<fr. inciser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INCÍZĂ s.f. 1. (Gram.) Propoziţie incidentă. 2. (Arte) Motive ornamentale obţinute prin zgârierea în adâncime a materialului. [< fr. incise, cf. lat. incisus – tăiat].
(Dicţionar de neologisme)

INCIZÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A face o incizie, a tăia. [< fr. inciser].
(Dicţionar de neologisme)

INCÍZĂ s. f. 1. propoziţie incidentă. 2. (arte) motive ornamentale obţinute prin zgârierea în adâncime a materialului. 3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de bază pentru o dezvoltare ulterioară. (< fr. incise)
(Marele dicţionar de neologisme)

INCIZÁ vb. tr. a face o incizie, a tăia. (< fr. inciser)
(Marele dicţionar de neologisme)

incíză s. f., g.-d. art. incízei; pl. incíze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

incizá vb., ind. prez. 1 sg. incizéz, 3 sg. şi pl. incizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INCIZÁ vb. a cresta.
(Dicţionar de sinonime)